Antemeridian

Eu si cu tine-n pat. E 4 dimineața…
Ca-ntr-un tablou cam slab , ce n-a fost terminat,
Se vede clar ca somnul nu a mai fost pictat.
Felin, seducător, stai întinsă pe-o parte
Si stii ce sa ma-ntrebi parc-ai citi din carte :
“Ce crezi tu ca-i iubirea? Dar moartea ? Fericirea…?”
Inspir adânc. Ai crede că
M-ai prins nepregătit.
Însă raspunsul meu
De-ani întregi e gasit.
Te privesc lung, adânc, sunt gata sa-ti răspund
Am glasul de pietriș, cuvintele de plumb:
“Să iubesti e-un pariu. Unul prostesc, de fapt…
Cauti o viață-întreaga un partener de pact
Te-mpiedici pas cu pas, scormonesti fapt cu fapt…
Ai castigat ? Șocant… Iti pare c-ai trisat
Nu înțelegi cum de norocul peste tine-a dat.
Oh, ai pierdut? Vina ta, te gândești, era de așteptat…
Data viitoare sper sa-ntrebi de merita-ncercat.
Moartea, pe de-alta parte, e lucru sigur, fapt.
Nu zic ca mi-o doresc, dar nici nu m-a speriat :
Tot ce fac e s-o astept ca pe ultimul act.
Aici subiectul e simplu, asta e încheiat.
Fericirea….ei, aici m-ai capsat
Zic ca ea nu e reala, nu e ceva bazat
Iti dai seama c-o ai doar după ce-a plecat.
Cred în schimb intr-o chestie ca pacea sufletească…
Sa fii mulțumit cu tine e o mană cerească.”
Te-ai ridicat in coate.
Încet, lung, ai oftat.
“Asemenea raspuns complex n-am așteptat…
Observ deci ca-n discurs esti mai greu de blocat”
Am stat si ne-am uitat prelung unul la altul.
În ochii tai frumoși, ca doua adamanturi,
Am găsit brusc speranță.
Desi suna aiurea, facil, simplă romanță…
Stiu ca avem șansa la o singură viață.
Acum, aici, noi doi si cu viitoru-n față
Sa alunecăm tot lin, ca patine pe gheață.

Leave a Reply

Close Menu